Skip to content
Pe măsură ce copilul crește, relațiile cu ceilalți devin tot mai importante. Prietenii pot fi o sursă de bucurie, apartenență și sprijin, dar pot apărea și respingerea, presiunea grupului, conflictele sau situațiile în care copilului îi este greu să spună „nu”.
Nu putem alege prietenii în locul lui și nici nu îl putem feri de fiecare experiență neplăcută. Putem însă să vorbim din timp despre ce înseamnă o prietenie sănătoasă și despre limitele pe care are voie să le păstreze.
7 lucruri despre prietenie pe care să i le spui copilului tău
- Nu trebuie să te placă toată lumea.
Dacă cineva nu vrea să-ți fie prieten, nu înseamnă că este ceva în neregulă cu tine. - Ai voie să spui „nu” și unui prieten.
Poți refuza ceva ce nu îți place sau te face să te simți în pericol. - O glumă care te rănește merită oprită.
Poți spune: „Mă deranjează. Te rog să te oprești.” Un prieten ține cont de asta. - Nu trebuie să faci orice ca să fii acceptat.
Nu e nevoie să dai lucruri, să faci favoruri sau să încalci limitele tale pentru a rămâne în grup. - Poți avea mai mulți prieteni.
Prietenia nu înseamnă să fii obligat să alegi o singură persoană sau să ceri voie să prietenești cu alții. - Și tu ai grijă de prietenii tăi.
Ascultă-i, respectă-le refuzul și cere-ți iertare când îi rănești. O greșeală poate fi reparată prin ceea ce faci după. - Poți cere ajutor când o prietenie te face să suferi.
Dacă ești amenințat, umilit sau exclus repetat, spune unui adult de încredere. Nu trebuie să te descurci singur.
Nu trebuie să te placă toată lumea
Pentru un copil, respingerea poate fi greu de dus.
Dacă un coleg nu îl invită undeva, dacă un prieten începe să petreacă mai mult timp cu altcineva sau dacă nu este acceptat într-un grup, copilul poate ajunge repede la concluzia:
„Nu mă place nimeni.”
„Este ceva în neregulă cu mine.”
„Trebuie să fac ceva ca să mă accepte.”
Este important să îl ajutăm să separe respingerea de propria valoare.
Faptul că cineva nu dorește o relație apropiată cu el nu spune cine este el ca persoană.
Nu toate relațiile se potrivesc și nu toate prieteniile trebuie păstrate cu orice preț.
Și între prieteni există limite
Uneori copiii învață foarte bine că trebuie să fie buni cu prietenii, dar mai puțin că au voie să spună „nu”.
Pot apărea situații simple:
„Dă-mi și mie jucăria.”
„Dacă ești prietenul meu, îmi dai.”
„Hai să facem asta.”
„Nu spune nimănui.”
Copilul are nevoie să știe că prietenia nu anulează limitele personale.
Poate spune:
„Nu vreau.”
„Nu-mi place.”
„Nu sunt de acord.”
„Vreau să mă opresc.”
Iar un prieten poate fi supărat sau dezamăgit fără ca acel „nu” să devină greșit.
Despre limitele copiilor și despre ce se poate activa în noi, ca părinți, am scris și în articolul Despre limite, copii și ce se întâmplă, de fapt, în interiorul părintelui.
„A fost doar o glumă” nu înseamnă că trebuie să accepți orice
Glumele fac parte din relațiile dintre copii.
Dar când aceeași glumă îl umilește, îl rănește sau continuă după ce copilul a spus că îl deranjează, situația se schimbă.
Îl putem învăța să spună simplu:
„Nu-mi place.”
„Mă deranjează când faci asta.”
„Te rog să te oprești.”
Este la fel de important să îl învățăm și partea cealaltă: dacă un prieten îi spune că o glumă îl rănește, să se poată opri.
O relație sănătoasă nu înseamnă doar să știm să ne apărăm limitele, ci și să le respectăm pe ale celuilalt.
Nu trebuie să cumpere acceptarea celorlalți
Unii copii ajung să facă foarte multe pentru a rămâne într-un grup.
Dau lucruri.
Fac mereu favoruri.
Acceptă să fie luați peste picior.
Participă la lucruri pe care nu și le doresc.
Păstrează secrete care îi fac să se simtă inconfortabil.
Este util să vorbim cu ei despre diferența dintre generozitate și teama de a pierde relația.
Poți întreba:
„Ai fi făcut asta și dacă nu ți-ar fi fost teamă că se supără pe tine?”
Uneori, întrebarea îl poate ajuta să observe singur ce se întâmplă.
Prietenia nu înseamnă posesivitate
Copiii pot trece prin perioade în care apare:
„Ești doar prietenul meu.”
„Nu ai voie să te joci cu el.”
„Dacă vorbești cu ea, nu mai suntem prieteni.”
Este bine să știe că poate avea relații diferite cu oameni diferiți.
Poate avea un prieten cu care îi place să se joace, altul cu care discută despre anumite lucruri și un alt grup la școală.
Apropierea nu trebuie să însemne control asupra celuilalt.
Și copilul nostru poate greși într-o prietenie
Este important să nu vorbim despre relații doar din perspectiva:
„Ai grijă să nu te rănească ceilalți.”
Și copilul nostru poate exclude.
Poate spune ceva dur.
Poate continua o glumă prea mult.
Poate deveni gelos sau posesiv.
Poate răni un prieten fără să își dea seama.
Aici putem să îl ajutăm să își asume ceea ce a făcut fără să îl transformăm într-un „copil rău”.
Poate spune:
„Îmi pare rău.”
Dar repararea nu se termină întotdeauna la aceste cuvinte.
Uneori înseamnă și să schimbe comportamentul care l-a rănit pe celălalt.
Când este nevoie să intervină un adult
Nu orice ceartă dintre copii necesită intervenția imediată a părintelui.
Unele conflicte îi ajută să învețe să negocieze, să spună ce îi deranjează și să repare relații.
Dar există situații în care copilul nu ar trebui să fie lăsat să se descurce singur.
Dacă este amenințat, umilit, intimidat, exclus în mod repetat sau îi este frică să meargă la școală ori să întâlnească o anumită persoană, este important să vorbească cu un adult de încredere.
Nu îi spunem:
„Rezolvă singur.”
„Trebuie să fii mai puternic.”
„Nu-i băga în seamă.”
Mai întâi încercăm să înțelegem ce se întâmplă.
Cum putem vorbi cu copilul despre prietenii fără să îl interogăm
Dacă întrebarea zilnică este:
„Ce ai făcut la școală?”
răspunsul poate fi foarte simplu:
„Nimic.”
Uneori ajută întrebări mai concrete:
„Cu cine ai stat cel mai mult astăzi?”
„A fost ceva care te-a făcut să râzi?”
„A fost vreun moment în care te-ai simțit incomod?”
„Ce îți place cel mai mult la prietenul tău?”
„Ce te deranjează uneori în relația voastră?”
Nu este nevoie să punem toate întrebările odată. Ideea este să existe, în timp, spațiu pentru astfel de conversații.
Pe măsură ce copilul ajunge la adolescență, această deschidere devine și mai importantă. În articolul despre „3 semne că adolescentul tău ar trebui să plece de la o petrecere” am vorbit și despre siguranță, presiunea grupului și importanța de a ști că poate apela la părinte atunci când ceva nu mai este în regulă.
Copilul nu are nevoie de prietenii perfecte
Vor exista neînțelegeri.
Vor exista despărțiri.
Unele prietenii se vor termina.
Altele se vor schimba.
Uneori copilul va răni și alteori va fi rănit.
Scopul nu este să îl ferim de orice experiență dificilă.
Mai important este să îl ajutăm să recunoască treptat cum arată o relație în care există respect, libertate, limite și reciprocitate.
Și să știe că, atunci când o relație îl face să sufere și nu știe ce să facă, poate veni să vorbească cu noi.
Dacă relațiile copilului tău te îngrijorează, dacă observi că îi este greu să își pună limite, acceptă multe lucruri pentru a nu fi respins sau suferă din cauza relațiilor cu ceilalți, putem privi împreună ce se întâmplă și cum îl poți susține fără să îi preiei relațiile și fără să decizi în locul lui.
Pentru o consultație, poți lua legătura cu mine pe Telegram sau pe Instagram.