O copilărie grea nu îți anulează dreptul la părere. Ba dimpotrivă, îți dă o privire mai profundă asupra vieții. În rândurile de mai jos, vorbim despre cum poți merge mai departe cu respect pentru tine și povestea ta.
Etichetele nedrepte nu spun adevărul
Am citit zilele trecute un comentariu sub o postare.
O fată își spunea gândurile, liniștit, fără să jignească pe nimeni.
Dar cineva a simțit nevoia să o lovească într-un loc dureros:
„Ce părere poate să aibă și asta? A crescut cu doi alcoolici în casă.”
Un mesaj mic, dar încărcat de judecată.
De parcă trecutul tău ți-ar lua dreptul să simți, să gândești sau să spui ce vezi.
Viața văzută prin ochii celor care au cunoscut greul
Cei care au crescut lângă părinți care beau prea mult sau aduceau haos în casă știu bine cum e viața.
Nu din cărți. Nu din povești.
Au văzut zile bune și zile rele.
Au învățat frica, așteptarea, liniștea apăsătoare din casă.
Și totuși, tocmai pentru că au trecut prin toate astea, au o privire mai adâncă.
Văd nu doar ce e la suprafață, ci și ce se ascunde în spate.
Fiecare alege cum merge mai departe
Unii rămân aproape de durerea lor.
Nu vor să plece, nu vor să uite. Li se pare că a merge mai departe ar însemna să își trădeze familia.
Alții pleacă departe. Își închid amintirile și nu se mai uită în urmă.
Dar oricare ar fi drumul ales, el vine dintr-o nevoie de a se proteja.
Și niciun drum nu e greșit, atât timp cât îl alegi conștient.
A simți și a vorbi sunt drepturi, nu lucruri de care să te rușinezi
Nimeni nu poate lua dreptul unui om de a simți sau de a spune ce trăiește.
Nu contează unde ai crescut sau cât de greu ți-a fost.
Vocea ta e la fel de importantă ca a oricui altcuiva.
Nu pentru că ești „special”, ci pentru că ești om.
Dacă ți-a plăcut postarea, dă-o mai departe să o vadă cât mai multă lume.
Iar dacă vrei să afli cum constelațiile familiale te pot ajuta să te dezvolți, să nu rămâi blocat în trecut, citește și [aici]